„`html
15 august: Adormirea Maicii Domnului. Tradiții și obiceiuri
De către Dan-Mihail Bîrjoveanu – 15/08/2026
Pentru creștinii ortodocși, Adormirea Maicii Domnului, prăznuită la 15 august, reprezintă una dintre cele mai importante sărbători ale anului bisericesc și cea mai semnificativă dintre sărbătorile dedicate Fecioarei Maria. Această zi nu marchează doar sfârșitul vieții pământești a Maicii Domnului, ci simbolizează în principal trecerea ei la viața veșnică și apropierea de Fiul său, Iisus Hristos. De aceea, în tradiția ortodoxă, această sărbătoare nu este una de comemorare tristă, ci este percepută drept o sărbătoare a speranței, a învierii și a biruinței vieții asupra morții.
În limbajul Bisericii, termenul folosit este „Adormire”, și nu simplul „moarte”, pentru a evidenția credința că moartea nu semnifică sfârșitul existenței umane, ci o tranziție spre viața veșnică. Maica Domnului deține un loc special în spiritualitatea ortodoxă, fiind venerată ca Născătoare de Dumnezeu și considerată cea mai înaltă dintre sfinți, prin care Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat și a venit în lume.
Conform tradiției bisericești, înainte de a-și încheia viața pământească, Fecioara Maria a fost anunțată că se apropie momentul plecării sale din această lume. Apostolii, aflați în diferite colțuri ale lumii, s-ar fi adunat în mod miraculos la Ierusalim pentru a-i fi alături. După Adormire, trupul Maicii Domnului a fost depus într-un mormânt din Ghetsimani, iar credința ortodoxă vorbește despre transferul ei la viața cerească.
Sărbătoarea este precedată de Postul Adormirii Maicii Domnului, o perioadă de două săptămâni în care credincioșii sunt chemați la post, rugăciune, spovedanie, milostenie și o pregătire sufletească profundă. În biserici, în această perioadă se săvârșesc Paraclisele Maicii Domnului, iar în apropierea zilei de 15 august, multe mănăstiri și parohii cântă Prohodul Maicii Domnului, organizând procesiuni și privegheri.
Pentru ortodoxie, cinstirea Maicii Domnului nu se traduce prin adorarea ei ca divinitate, acesta fiind un drept rezervat exclusiv lui Dumnezeu. Credincioșii se roagă pentru mijlocirea ei, considerând-o ocrotitoare și susținătoare în momentele dificile ale vieții, suferințelor și bolilor.
Această dimensiune spirituală puternică explică de ce sărbătoarea de 15 august a devenit atât de semnificativă în tradiția românească. De-a lungul vremii, credința creștină s-a îmbogățit cu pelerinaje, hramuri, obiceiuri familiale și practici agrare, multe dintre acestea având rădăcini în vechi tradiții folclorice. Unele sunt direct legate de viața Bisericii, în timp ce altele derivă din calendarul agrar sau din folclorul local, iar distincția dintre ele este esențială pentru a înțelege semnificația Sântămăriei Mari în contextul românesc.
Adormirea Maicii Domnului – între credință, satul tradițional și vechile rosturi ale românilor
În calendarul ortodox, ziua de 15 august vine să celebreze Adormirea Maicii Domnului, recunoscută ca una dintre cele mai importante sărbători dedicate Fecioarei Maria. În nomenclatura populară românească, denumirea de Sântămăria Mare o distinge de Sântămăria Mică, prăznuită la 8 septembrie, ce înseamnă nașterea Maicii Domnului. Cele două sărbători separă și o perioadă plină de semnificații în vechiul calendar agrar românesc – „Între Sântămării”.
Istoric vorbind, Adormirea Maicii Domnului este aceea care are cele mai vechi rădăcini dintre marile sărbători consacrate Fecioarei Maria, mărturiile celebrării sale fiind consemnate încă din primele secole ale creștinismului. Conform informațiilor furnizate de Basilica, agenția de presă a Patriarhiei Române, sărbătoarea este documentată încă din secolul al V-lea, având origini ce se leagă de Ierusalim și de locul tradițional al mormântului Maicii Domnului, din Ghetsimani. Deja în secolul al VI-lea, sărbătoarea se bucurase de o popularitate crescută, iar în jurul anului 600, celebrarea de la 15 august se stabilizase în Răsărit, tradiția indicând că împăratul bizantin Mauriciu a instituit data ca o sărbătoare oficială.
Este esențial de subliniat că relatarea religioasă despre Adormirea Maicii Domnului nu apare în Evangheliile canonice, ci face parte din Tradiția Bisericii și literatura creștină din primele secole. Conform tradiției ortodoxe, Fecioara Maria ar fi fost notificată cu privire la sfârșitul imminent al vieții sale, apostolii s-ar fi adunat la Ierusalim, iar trupul ei ar fi fost așezat în mormânt la Ghetsimani, unde credința liturgică afirmă apoi că a fost mutată la viața cerească.
„`